Bani, sex, putere

Când vine vorba de „secte”, întotdeauna aceleași fantome bântuie conversația.
Contradicțiile contează prea puțin, e suficient să folosești aceleași cuvinte-cheie la momentul potrivit într-o discuție: bani, sex și putere.

Toată lumea visează la ele, nu-i așa? ... doar că lumea a învățat să se simtă vinovată de propriile sale fantezii și în felul acesta sectele sunt niște buni țapi ispășitori pentru a denunța în afară ceea ce toată lumea trăiește în interior.

Banii

Dezbaterile privind „sectele” fiind redundante – cu alte cuvinte ele au ca scop reluarea acelorași informații pentru ca acestea să fie bine digerate de către auditori sau interlocutori – problema banilor este esențială și de multe ori prima pe lista plângerilor împotriva "sectelor".

Astfel, putem lua la întâmplare oricare din dezbaterile televizate din ultimii 20 de ani și vom găsi două constante pe acest subiect: Fie „sectele” câștigă prea mulți bani și prin urmare sunt neapărat suspecte. Fie ele nu câștigă deloc și prin urmare în cadrul lor se practică voluntariatul. Ceea ce este la fel de suspect. Prea mulți bani înseamă ca ele ar fi "interesate" (păcat cardinal pentru organizațiile anti-secte care se considera fără îndoială dezinteresate), lipsa banilor însemnând că toată lumea este exploatată din moment ce nu câștigă nimic.
Regăsim în această atitudine ceea ce se petrece din negura timpului atunci când cei vinovați sunt judecați fără proces. Orice ar spune, ei sunt suspecți. Un adevăr și un adevăr contrar conduc la aceeași concluzie.

Pagina de Internet a „Rapport de l'assemblée nationale sur l'argent et les sectes” este edificatoare în acest sens :
Aici găsim următoarele afirmații :
"În urma examinării de îndeaproape a peste șaizeci de organizații sectare, Comisia a putut să numere aproximativ 400 de structuri cu activitate economică"
Această frază, care se găsește în introducerea raportului cu titlul "O influență economică îngrijorătoare", pare a fi suficientă în sine, pentru redactorii raportului. Faptul că grupurile cu vocație spirituală sau terapeutică au activității economice ar fi o crimă în sine?
"Tehnicile de marketing folosite de către mișcările sectare sunt direct legate de tipul de clientelă pe care acestea trebuie să îl câștige, adică întâi să îl seducă, iar apoi să îl convingă."

E de ajuns ca expresia "mișcări sectare" să fie înlocuită de expresia "agenție de publicitate", de exemplu, pentru ca aceeași frază să fie privită într-un mod total diferit. De fapt, raportul nu face decât să împingă niște porți deschise și manipularea se află în asocierea între "câștig financiar" și "mișcări spirituale" într-un spirit de denunțare pentru ca cititorul să simtă un disconfort.
Persuasiunea nu este o crimă. În cazul în care, intrând în contact cu o mișcare spirituală, o persoană majoră este sedusă de ceea ce i se oferă și este convinsă că ar fi bine pentru ea, putem afirma că avem de a face cu un delict?

Și dacă așa stau lucrurile, nu ar trebui să trecem în revistă toate structurile societății noastre, mai degrabă decât să atacăm grupurile mici, cel mai adesea "fără nici un ban", chiar și atunci când acestea se străduiesc să dezvolte o "activitate economică"?
Și ceea ce este notabil în acest sens, în acest raport, este faptul că trei sau patru dintre cele mai renumite "secte" sunt folosite pentru a incrimina implicit și pe cele care nu sunt citate. Faptul că anumite mișcări fac colportaj la domiciliu, de exemplu, nu înseamnă că toate "sectele" funcționează în același mod (ar fi fost oare redactat un întreg raport dacă ar fi fost vorba de a ataca doar trei sau patru grupuri?)
... și din moment ce toate acestea nu sunt demonstrate, ceea ce este și mai suspect e că avem de a face cu vinovați!


Mai departe citim :
"Tehnica ofrandei de participare. Această tehnică constă în a complica la extrem discursul pe tema banilor solicitați adepților și și a califica într-un mod foarte complicat aceste contribuții.
Iată o astfel de frază foarte "sofisticată" pentru a vorbi despre "daruri"!
Apreciez mai ales descrierea ce urmează și care este de-a dreptul halucinantă, demnă de filmele de groază cele mai kitsch și care ne-ar face să zâmbim dacă nu ar fi fost exprimată cu seriozitate de către autorități:

"Tehnica de modelare a succesului guru-lui (...) Acest procedeu este de obicei însoțit de ședințe colective în care guru-l, printr-o punere în scenă care face apel la magie, își demonstrează puterile în fața adepților și îi motivează prin discursuri înflăcărate care combină entuziasmul și umilința. Își etalează semnele exterioare de bogăție, trezind invidia și frustrarea în adepții săi. "


Următoarea afirmație este de asemeni foarte surprinzătoare :
"Cu toate acestea suntem șocați de numărul redus al condamnărilor pronunțate și al procedurilor judiciare pe rol. Trebuie, desigur, să vedem aici rezultatul opacității sectelor, al fricii sau al rușinii victimelor, al durerii și al lipsei de înțelegere din partea familiilor. "


Desigur, ar fi o greșeală să vedem altceva... cum ar fi faptul că, în cele din urmă, sunt constatate foarte puține delicte veritabile în cadrul minorităților spirituale?

Două organizații ies în mod clar în evidență din lot datorită greutății financiare pe care o reprezintă. Este vorba de Martorii lui Iehova și Scientology.
Funcționarii organelor de conducere ale organizației Martorilor lui Jehova au fost de acord să răspundă la majoritatea întrebărilor adresate de Comisie. Consolidarea elementelor pe care aceștia le-au furnizat a permis evaluarea cifrei de afaceri a sectei la 200 de milioane de franci pe an (fie 130 de milioane franci proveniți de la asociațiile naționale și 70 de milioane de franci de la asociațiile locale) și activul contabil net este de un miliard de franci din care 400 de milioane de franci deținuți la nivel central și patrimoniul imobiliar format de așezările teritoriale estimat la 600 de milioane de franci. Se pare că această evaluare nu include totuși portofoliul financiar deținut de asociațiile locale.

În lipsa informațiilor exacte furnizate de asociațiile de scientologi, puterea financiară a sectei fondată de către Ron Hubbard este mai dificil de evaluat. Cu toate acestea, Comisia dispune de estimarea făcută în momentul judecării dosarului Bisericii Scientologice din Lyon. Pornind de la această anchetă ale cărei detalii sunt prezentate mai jos, cifra de afaceri a Scientology în Europa poate fi estimată la mai mult de 300 de milioane de franci pe an, din care, în conformitate cu informațiile extra-judiciare prezentate mai jos, cel puțin 60 de milioane de franci ar proveni din Franța.


Citim mai sus "evaluările consolidate" (ar trebui să se citească "estimări mărite?") a celor două sperietori de ciori în lupta împotriva sectelor. Cea mai mare cifră de afaceri pentru o sectă ar fi de 300 de milioane de franci pe an pentru Scientology și 200 de milioane de franci pentru Martorii lui Iehova.
Desigur, nu se spune clar dacă este vorba de cifrele de afaceri însumate din toate țările în care aceste mișcări sunt active. Ceea ce ar reduce cifra de afaceri în Franța într-atât încât nu ar putea fi menționată în acest context denigrator.
Cu titlul de exemplu, doar în Franța, supermaketurile Carrefour au o cifră de afaceri de 4,5 milliarde de franci pe an (sursa L'Expansion)


Iar raportul concluzionează în mod paradoxal :
Deși este conștientă de faptul că informațiile sunt departe de a fi complete, Comisia nu are cunoștință cu privire la vreun exemplu de îmbogățire masivă a liderii lor. Aceste constatări ridica o întrebare logică: unde se duc banii?
Răspunsul la această întrebare este cel mai probabil în străinătate. Contrastul între opulența afișată în străinătate de către anumite secte și aparenta sărăcie a patrimoniului lor în Franța nu poate decât să incite la a urma această pistă.


Da, am înțeles. Chiar și atunci când banii nu sunt undeva, ei sunt în mod necesar altundeva. În ciuda demonstrației din raport că sectele ar avea "o influență economică îngrijorătoare", în același timp suntem obligați să concluzionăm că "sectele sunt sărace" și că liderii lor nu se îmbogățesc. Să înțeleagă cine poate!
Și din nou, aici avem de a face cu persoane educate care depun un raport în fața adunării naționale!


Dar punctele comune și clișeele cele mai halucinante pot fi găsite în discuțiile private sau forumurile de discuții despre secte. Banii înseamnă putere, iar spectrul de "infiltrare" este destinat să spună că "invadatorii" sunt la ușa noastră! Puțin contează că este vorba, în epoci diferite, de țara vecină, de emigranți sau, astăzi, de secte, este de ajuns să se reînnoiască aspectul de "inamic" pentru a întreține vechile temeri.
Strategia de denigrare se bazează aici pe un tabu bine exploatat, banii, la fel ca și în cazul celorlalte două fantome:

Sexul

Sexul este un alt tabu universal care conduce destul de frecvent la a denunța la alții ceea ce se află în noi.
Cei mai mulți dintre cei care atacă fără discernământ minoritățile spirituale au un obicei destul de uimitor prin paradoxul pe care în conține: Ei se așteaptă de la acestea să se comporte așa cum de cele mai multe ori ei sunt incapabili să o facă în propria lor viață.
Prin urmare, lucrurile se petrec la fel ca și în ce privește banii: Fie sectele predică castitatea, și se va vedea în aceasta o condiționare și o privare. Fie ele promovează libertatea sexuala mai presus de normele sociale acceptate și în acest caz este vorba de dezmăț.
Față în față cu această fantomă, toată lumea se confruntă de fapt cu propriile temeri și fantezii: Impunerea castității este dezaprobată și în același timp sunt invidiați în secret cei care au posibilitatea de a-și trăi liberi fanteziile.

Prin urmare, "guru-șii cu numeroase femei" sunt denunțați cu multă ipocrizie, de multe ori în baza zvonurilor din mass-media sau a răzbunărilor obscure a unor apostați, iar castitatea consimțită este criticată mai mult din teamă decât din altruism.

În realitate, problema sexualității este universală și este ceva odios să stigmatizezi un grup social (cum ar fi minoritățile spirituale), cu ajutorul marilor tabuuri ale omenirii, în scopul de a le discredita. Sexualitatea nu este o sarcină ușoară pentru majoritatea bărbaților  și femeilor.
Totuși această chestiune este adesea abordată cu finețe de către noile spiritualități și rămâne să fie comparată cu neputința generală a societății noastre care oscilează între represiune și un nivel scăzut de educație, simultan cu securitatea unui sistem întreg sistem de divertisment și publicitate care pătează, probabil, cu mult mai mult sexualitatea decât tot ceea ce poate fi spus sau făcut în cercurile restrânse ale "sectelor".

Puterea

Cea mai populară imagine a gurului este cea a unui megaloman care vrea să răstoarne guvernul sau să devină regele lumii. Această caricatură este atât de înrădăcinată în mințile oamenilor că ea nu mai face pe nimeni să zâmbească, într-atât este de luată în serios. Ai crede că ar face să râdă mai degrabă pe miile de adepți ai acestor figuri carismatice, dar să nu uităm că "adepții" sunt adesea văzuți de către vânători secte ca fiind niște legume, persoane slabe bune de pus sub tutelă (... a Statului, bineînțeles, în nici un caz a sectelor).

Puterea este un alt subiect care necesită un pic de umilință și de seninătate pentru a fi abordat în mod corespunzător. Oricine are o anumită influență asupra celor din jur sau unui grup, fie că e șef de stat, cap de gospodărie, lider de afaceri sau lider spiritual se confruntă inevitabil cu problema puterii. Cu toate acestea, majoritatea celor care au devenit "lideri" ai ceva, sunt foarte nepregătiți. Abuzurile de putere sunt nenumărate în jurul nostru și, din nou, a stigmatiza grupurile cu vocație spirituală care prezintă această abatere, dat fiind faptul că suntem într-o societate foarte coruptă, este o manipulare serioasă.

Într-adevăr, în opinia mea, în căutarea spirituală problema puterii este din nou cel mai bine abordată, deoarece ridică problema locului omului în mediul său înconjurător și în univers, a relației sale cu celălalt dincolo de interesele personale și de conștiința necesare în orice moment din viață, a eventualelor riscuri de "derapaj". Dat fiind faptul că m-am învârtit de aproape douăzeci de ani pe lângă astfel de persoane aflate într-o căutare spirituală, pot să confirm atitudinea profundă și respectabilă a tuturor acestor persoane cu privire la aceste chestiuni eterne.

 

de André Tarassi

André Tarassi s-a născut în 1961, el este fondatorul CICNS. Cercetător independent, studiază Noile Spiritualități de peste 25 de ani. A studiat jurnalismul și televiziunea în Statele Unite. A publicat sub un alt nume, mai multe lucrări despre demersul spiritual.

Sursa:

http://www.sectes-infos.net/ASP/ASP.htm

 

Articole

Donează

LAYMS este o organizație non-profit și orice donație va ajuta la îndeplinirea misiunii noastre.

Susține acum activitatea LAYMS!

/** test */