Dreptul la Yoga

Reflecţiile unui practicant yoga în România de azi.

O opţiune entuziastă

Când am intrat, acum vreo 20 de ani, în sala de curs de yoga dintr-un orăşel de provincie, mânat de o curiozitate spirituală şi entuziasm tineresc pentru ceva ce, aflasem eu, mă putea ajuta să îmi păstrez o sănătate perfectă şi un corp armonios, precum şi să pătrund tainele vieţii şi ale universului, nu am bănuit nici măcar o clipă prin ce aveam să trec datorită acestei alegeri.
Mă lăudam cu această opţiune şi vedeam admiraţia în ochii colegilor şi prietenilor. Unii mi se alăturau, curioşi să experimenteze şi ei efectele practicii yoga. Alţi spuneau că nu e pentru ei, că ei iubesc viaţa şi preferă o bere bună şi un mic seara la TV decât să facă exerciţii de respiraţie şi să se hrănească sănătos.

Nu suntem ca la TV!

Au trecut anii şi treptat, nu am mai putut spune cu bucurie că practic yoga. O vastă şi mincinoasă campanie anti-yoga, centrată pe Organizaţia MISA, al cărei cursant sunt, a fost lansată şi întreţinută de întreaga presă din România. Era pentru mine o experienţă şocantă: realitatea trăită de mine era complet diferită de realităţile create – cu vădită rea intenţie – de televiziuni!
În realitatea mea mergeam săptămânal într-o sală de sport unde practicam ASANE (poziţii corporale cu efecte pozitive asupra bunăstării psihice), exerciţii de respiraţie şi de meditaţie. Plecam de acolo senin, cu sufletul plin de bucurie şi corpul energizat şi fortificat. Îmi făcusem un grup de prieteni cu care discutam subiecte spirituale, studiam, citeam cărţi pe această temă. Aspiraţia mea spirituală îşi găsise o expresie în lume.

În realităţile prezentate de presă se manipulau fragmente disparate de informaţie – sau scoase din context ca să agraveze impresia negativă pe care o creau consumatorului de informaţie. Se spuneau lucruri grele: trafic de arme, consum de droguri, trafic de persoane – în timp ce eu trăiam realitatea pe care tocmai am descris-o. Neadevărul acestor acuzaţii era atât de simplu de verificat! Orice român dintre cei care se uită zi de zi la televizor putea oricând să vină la cursul de yoga şi să verifice cele afirmate de redactorii de ştiri, constatând falsul lor flagrant. Şi totuşi… câţi au făcut asta? Marea majoritate a românilor s-au lăsat amăgiţi, prostiţi şi manipulaţi de ştirile mincinoase.

Nu intru în detalii cu privire la motivele pentru care întreaga mass-media din România a considerat necesar să acţioneze astfel. Scopul meu aici a fost să povestesc experienţa ca simplu om, ca simplu cetăţean, asemeni oricăruia dintre voi, supus pe nepusă masă unui scandal mediatic, pentru singura vină de a fi avut căutări spirituale. 

Dreptul la opţiune

După toate acestea, poate credeţi că, dacă acum 20 de ani aş fi ştiut ce mă aşteaptă, aş fi făcut o altă alegere. Poate berea seara şi micii mâncaţi pe canapea la televizor mi-ar fi adus o existenţă mai paşnică. O astfel de viaţă nu mi-ar fi adus nici un prejudiciu de imagine, nici nu mi-ar fi ameninţat locul de muncă, nici buna înţelegere cu familia.

Poate vă va surprinde, dar eu nici nu concep că aş fi făcut o altă alegere. Pentru că ştiu că am drepturi. Şi vreau să mi le apăr. Blând, paşnic, ferm şi onest, cu bunăvoinţă şi responsabilitate. Aşa cum am învăţat din filosofia yoga la cursul MISA.

Am dreptul să fiu respectat ca persoană. Am dreptul să practic religia în care m-am născut. Am dreptul să aleg cultura în care să trăiesc. Am dreptul să mă întreb despre rostul existenţei mele pe Pământ. Am dreptul să mă afiliez la grupuri de persoane care au preocupări şi căutări similare mie. Am dreptul să mă informez, să studiez, să citesc, să concep, să scriu, să creez pe teme spirituale.

Şi da, AM DREPTUL LA YOGA.

                                                                                           Ianuarie 2014, P.C., psiholog

Donează

LAYMS este o organizație non-profit și orice donație va ajuta la îndeplinirea misiunii noastre.

Susține acum activitatea LAYMS!

/** test */