India – poliția recurge la torturarea martorilor

Swami Premananda, un înţelept indian, a fost condamnat pe viață în provincia Tamil Nadu din sudul Indiei. Campania mediatică de denigrare, metodele de tortură ale poliţiei şi procuraturii pentru a obţine mărturii acuzatoare, ignorarea legilor şi a evidenţei faptice, au dus la un proces controversat şi la un verdict inexistent în istoria justiţiei indiene: „de două ori închisoare pe viaţă” şi imposibilitatea de a fi graţiat.


Swami Premananda s-a născut în Sri Lanka pe 17 noiembrie 1951. Încă din fragedă copilărie a manifestat o fervoare spirituală excepţională şi capacitatea de a face anumite minuni. După o profundă introspecţie, el a decis să îşi dedice viaţa şi înzestrările pe care i le-a dăruit Dumnezeu serviciului umanităţii. La 16 ani, el fondează primul său ashram: „Sălaşul Păcii pentru toate Religiile” şi un orfelinat.

Încă din acea perioadă el a început să se lovească de mentalităţile obişnuite şi în cursul tulburărilor etnice din 1983 ashramul său a fost ars până în temelii. Se instalează apoi în sudul provinciei indiene Tamil Nadu, locul unde s-au născut părinţii săi, şi construieşte aici un nou ashram şi un orfelinat care a fost inaugurat în 1989. Reputaţia sa de sfinţenie, devotament, iubire infinită şi înţelepciune spirituală l-a făcut repede faimos. Veneau să îl vadă oameni atât din toate părţile Indiei, cât şi din alte ţări. Atunci au început defăimarea, arestarea, condamnarea şi aruncarea lui în închisoare.

Din 18 noiembrie 1994 și până la moartea sa în 2011, împreună cu alte şase persoane, s-a aflat în închisoare pentru crime care, în fapt, nu au existat: violarea a 13 tinere fete crescute la ashram şi uciderea unui tânăr sri-lankez, un suferind mintal care a fost primit în ashram la solicitarea părinţilor săi.

Procesul  prin care Swami Premananda a trecut a scos la lumină corupţia din sistemul administrativ, presa, poliţia şi justiţia Indiei.Relativ la acest caz Maestrul Ram Jethmalani, consilier al avocaţilor apărării, membru al Parlamentului Indian şi fost Ministru al Justiţiei, spune: „Nu ne mai rămâne decât să ne plecăm capul de ruşine.
 
Sinteza abuzurilor din procesului lui Swami Premananada:

•    Acuzaţii false ca deţinerea de droguri şi arme, turnare de filme pornografice, trafic cu tinere fete
•    Codul penal indian stipulează în articolul 160 că nici o femeie nu poate fi luată de la domiciliul său pentru interogatoriu. Cu toate acestea, poliţiştii le-au luat pe tinerele fete de la ashramul Fatimanaga,  le-au dus la postul de poliţie şi le-au torturat cu metode de „gradul al treilea” pentru a le face să spună că Swami Premananda le-ar fi violat. În plus li s-au promis 10.000 de euro fiecăreia, plus pământ, bijuterii şi haine în schimbul acestei declaraţii.
•    Patru avocaţi au fost aduşi pentru a le forța pe aceste fete să înveţe falsele declaraţii pe de rost şi să le „antreneze”, sub ameninţarea torturii, cum să depună mărturie la proces.
•    Un procuror din Ministerul Public a participat  la acest şantaj.
•    Teste ştiinţifice falsificate au servit drept bază pentru condamnare.
•    Poliţia i-a împiedicat pe martorii apărării să depună mărturie, sechestrându-i sau şantajându-i cu ameninţări la adresa copiilor lor iar mărturiile în favoarea lui Swami Premananda din timpul procesului nu au fost luate în considerație sau au fost rastălmăcite.
•     Trei Curți de Justiţie au justificat toate aceste abuzuri şi pe baza acestora au pronunţat pentru nişte oameni nevinovaţi o sentinţă care nu există în codul penal: de două ori închisoare pe viaţă, pedepse executate consecutiv, la care tribunalul a adăugat o amendă de 150.000 de dolari şi un an de închisoare pentru acuzaţia de a fi înşelat oamenii. În plus, la toate acestea s-a adăugat că nici un act de clemenţă şi nici un fel de graţiere nu va fi acceptată în acest caz.

Cum s-a ajuns aici
 
La începutul lunii noiembrie 1994 în provincia Tamil Nadu a fost inițiată o adevărată campanie de presă împotriva lui Swami Premananda şi a ashramului său. La originea ei se află Suresh Kumari şi Latha, două tinere fete crescute la ashram care, momite cu promisiunea unor avantaje materiale consistente şi împinse de doi oameni, Marc Dennis şi Anand Mohan, au făcut câteva declaraţii foarte compromiţătoare ziarului Indian Expres din Madras, unul dintre ziarele cele mai citite din India. Suresh Kumari afirmă că ar fi fost violată cu opt ani în urmă, iar că Latha ar fi fost martoră. Ea adaugă apoi că şi alte fete din ashram ar fi fost supuse aceluiaşi tratament.
 
Presa, avidă de senzaţional, fără a efectua o anchetă şi fără să urmărească să descopere  adevărul, a prezentat această istorie, încălcând toate principiile de etică jurnalistică. În scurt timp acuzaţiile la adresa lui Swami Premananda sunt prezentate la unison de toate ziarele. Manipulată de discursurile instigatoare la ură din mass-media opinia publică a devenit violentă.

Toate faptele bune pe care acest om le făcuse până atunci : vindecările miraculoase, descoperirea izvoarelor de apa în locuri secetoase, construirea unui drum de acces către sat, sfaturile înțelepte pentru cei care veneau să caute pace, alinare şi un mesaj spiritual la fiecare sfârşit de săptămână şi la fiecare mare sărbătoare religioasă, orfelinatul pentru  copiii săraci unde aceștia primeau gratuit învăţătură, educaţie, adăpost, hrană şi îngrijiri medicale au fost uitate.
 
Acuzaţii: deţinerea de droguri şi arme, turnare de filme pornografice, trafic cu tinere fete
 
Presa a publicat 28 de acuzaţii împotriva lui Swami Premananda şi a ashramului său. Printre acestea: viol, crimă, deţinerea de arme şi de droguri, trafic cu tinere fete, turnarea de filme pornografice, sechestrarea unor copii, practica avorturilor, activităţi teroriste împreună cu mişcarea de eliberare tamil (LTT), etc…
Guvernul a cerut departamentului de criminalitate al Poliţiei să intervină. Poliţia a pornit ancheta pe baza declaraţiei lui Suresh Kumari, dar aceasta nu avea nici o valoare legală, întrucât legea indiană nu admite declaraţii privind fapte petrecute cu mai mult de opt ani în urmă. În plus, mama fetei a depus mărturie la proces în apărarea lui Swami Premananda, demascând minciuna fiicei sale, mărturie care a fost însă ignorată de judecătoare.  De asemeni Mark Dennis şi Anand Mohan au declarat la proces că au dorit să îi facă rău lui Premananda deoarece au fost excluşi din ashram şi au fost marginalizaţi.
 
Campania de presă a fost dublată de o campanie a unor organizaţii printre care Organizaţia Democrată a Femeilor Indiene, cunoscută a avea legături cu mişcarea comunistă. Întreaga regiune a fost împânzită cu afişe gigantice care îl reprezentau pe Swami Premananda după gratii şi cereau arestarea lui.
La comanda politică a partidului de guvernământ, poliţia intervine în forţă.
 
Acțiunea poliției
 
Pe 18 noiembrie 1994, 200 de poliţişti înarmaţi cu arme automate realizează o descindere la ashramul Fatimanagar unde îl arestează pe Swami Premananda împreună cu alte şase persoane acuzate de complicitate. Printre acestea se află şi o femeie, medicul ashramului, acuzată ulterior de a fi realizat avorturi. Ea a executat doi ani de închisoare. Unul dintre cei cinci bărbaţi a murit în închisoare în 2001, iar ceilalţi patru sunt închişi şi acum pentru termene care depăşesc „închisoarea pe viaţă”.
 
Propagandă virulentă şi mincinoasă din presă a provocat o considerabilă violenţă şi orbire. Defăimarea a continuat apoi de-a lungul întregului proces, exercitând o asemenea presiune încât avocatul apărării a afirmat că: „Guvernul, Poliţia şi judecătorii ştiu că el este nevinovat. Dar a fost condamnat,  în urma curentului de opinie care a fost generat de către mass-media, pentru a satisface opinia publică.”
 
Metodele folosite
 
Pe 19 noiembrie 1994 douăzeci de tinere fete de la ashramul lui Swami Premananda au fost duse pentru interogatoriu la postul de poliţie pentru femei din Puddukotai, localitatea cea mai apropiată de ashramul Fatimanagar, fără ca ele să fi depus vreo plângere. Legea indiană interzice ca femeile să fie aduse la post pentru interogatoriu. Aruljothy,  una dintre tinerele fete interogate, va dezvălui patru ani mai târziu prin ce a trecut atunci: „Coşmarul nostru a început la postul de poliţie pentru femei din Puddukkotai. Acolo, poliţistele ne-au forţat să ne dezbrăcăm. Eram foarte speriate şi ne era ruşine să fim goale în public. Deasupra, la balcon, erau nişte bărbaţi care ne priveau. Poliţistele ne-au înfipt nişte ace lungi sub unghii. Ne-au torturat şi ne-au bătut cu bestialitate, cu mâinile goale şi cu bastoanele, pentru a ne face să spunem că Swami ne-a violat.”
 „Poliţistele ne-au ţinut închise timp de 15 zile într-o cameră mică şi întunecată. Scopul lor era să ne facă să spunem că Swami ne-a violat şi a făcut şi alte lucruri oribile. Ele ne-au obligat să semnăm nişte hârtii goale (albe) pe care au scris ele după aceea ce au vrut. Unele fete au fost bătute atât de rău că şi-au pierdut cunoştinţa. Princey a vrut să se spânzure de ventilator.” "... Toată viața mea sa schimbat și am devenit o victimă - nu a lui Swami Premananda, ci a poliție și a celor care au fost influențați de ei ...”
 
După acest episod petrecut la postul din Puddukkotai au rezultat 13 acuzaţii de viol împotriva lui Swami Premananda care vor servi drept probe pentru proces şi pentru condamnare. Declaraţiile însă sunt  contradictorii, imprecise şi pe alocuri ridicole. După cele 15 zile de tortură,  fetelor li s-a spus că ashramul a fost închis şi au fost duse la Madras, în casa pentru nevoiaşi „Mâinile care oferă ajutor”.  Au fost supuse în continuare unor tratamente asemănătoare şi au fost sechestrate timp de doi ani şi jumătate fără a putea lua legătura cu absolut nimeni, pentru a fi astfel împiedicate să depună mărturie. Înainte de proces au fost mutate în alt aşezământ şi acolo, sub supravegherea inspectorilor de poliţie, au fost aduşi patru avocaţi care le-au „antrenat” pe fete pentru a depune mărturie la proces, pe baza unor declaraţii care nu le aparţineau, şi pe care au fost obligate să le înveţe pe de rost.
 
Mărturiile din timpul procesului nu au fost luate în considerație
 
În martie 1997 Aruljothy îşi face curaj şi, în ciuda ameninţărilor inspectorului Kuppaswamy că îi vor fi fărâmate oasele şi va fi trimisă să se prostitueze dacă va spune adevărul, ea face mărturisiri în timpul procesului şi declară în faţa curţii că mărturiile fetelor împotriva lui Swami Premananda se datorează cumplitelor torturi la care au fost supuse.
 
Judecătoarea, d-na Banumathy, consideră justificată această manieră de a proceda: „Chiar dacă s-a făcut uz de forţă, o astfel de folosire lejeră a forţei putea fi esenţială pentru a le scoate pe victime din retragerea lor şi de sub influenţa lui Swami Premananda şi pentru a le îndepărta teama; o asemenea folosire lejeră a forţei nu avea ca scop să le inducă victimelor o stare de teamă, ceea ce ar fi diminuat valoarea mărturiei lor.” (extras din proces)
 
Judecătoarea conchide: „Martorul acuzării cu nr. 14, Aruljothy, a fost ulterior atrasă de partea acuzatului nr. 1, Swami Premananda şi în consecinţă nu se poate acorda nici un fel de credit declaraţiei sale actuale. Prima declaraţie este considerată în continuare valabilă.”
 
După Aruljothy şi alte şapte fete au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, relatând modul în care acestea le-au fost smulse sub tortură. Pe 1 septembrie 2005 Maestrul  Jethmalani declara ziarului Onelines: „Efectul acestei decizii este de a autoriza poliţia să practice metode de anchetă de al treilea grad şi transformă posturile de poliţie în camere de tortură.”
 
Aceste evenimente nu sunt noi sau singulare în India, dacă ţinem cont de numeroasele rapoarte ale Organizaţiilor Internaţionale pentru drepturile omului precum Amnesty International care a scris în raportul din 25.03.1992: „Torturarea suspecţilor a devenit parte integrantă a rutinei cotidiene a poliţiei peste tot în India, ţară în care sute dacă nu mii de persoane au fost omorâte în bătaie de poliţie în ultimii ani şi unde femeile sunt frecvent violate în celulele închisorilor. Tortura şi uciderile continuă pentru că poliţia ştie că şansele de a fi atinsă de braţul legii sunt reduse, chiar dacă omoară victimele şi acest adevăr este făcut public.”

În acest caz însă s-a mers mult mai departe, tortura aplicându-se de aceasta data nu suspecților ci martorilor.
 
În Tamil Nadu în perioada mai-octombrie 2002 au fost depuse 36 de plângeri denunţând acte de violenţă ale poliţiei, plângeri despre care s-a dovedit că erau întemeiate( Poliţia indiană torturează.http://www.frontelineonnet.fl2016/stories )
 A se vedea de asemenea Raportul din 30 noiembrie 2000 al Fundaţiei Norvegiene pentru Drepturile Omului(http://www.nhrf.no/india200.htm).

Aruljothy a fost un martor cheie pentru acuzare, în ciuda declaraţiilor extrem de contradictorii şi incoerente semnate de ea în perioada 1994-1997.  Procuratura a afirmat că, fiind violată în noiembrie 1994 de Swami, ea era la momentul anchetei însărcinată. S-a afirmat că a avortat în ianuarie 2005, fetusul respectiv fiind probă a acuzării pe baza căreia s-au realizat teste genetice pentru stabilirea paternităţii. În declaraţia ei ulterioară, fata, afirmă că nu a fost niciodată însărcinată.
 
Este un lucru extrem de rar ca o Curte să fie implicată în falsificarea rezultatelor!” a spus la sfârşitul procesului doctorul Wilson J. Wall, specialist în genetică şi expert al tribunalului în Anglia. Dr. Wall a expus cazul afacerii Premananda ca exemplu de utilizare defectuoasă a testelor ADN în lucrarea sa „Detectivii ADN” publicată de Robert Hale Ltd Londra în august 2005.
 
Citat ca martor de către apărare, el a demonstrat ştiinţific escrocheria de care s-a folosit acuzarea, care a falsificat rezultatele testelor ADN pentru a dovedi „violul” fără a respecta măcar normele internaţionale în domeniul medico-legal. De exemplu, înregistrările experimentelor (proces care constă în notarea sistematică a tuturor operaţiilor realizate în scopul garantării integrităţii expertizei), element esenţial care garantează corectitudinea analizelor, realizate de Dr. Singh (expertul acuzării) erau ilizibile.
 
Referitor la aceasta Curtea a spus că aceste reguli stricte referitoare la înregistrarea experimentelor nu sunt obligatorii decât pentru laboratoarele private care ar putea (fiind private) să falsifice sau să modifice rezultatele, dar „aceste reguli stricte nu sunt aplicabile în India deoarece singurul institut care face analize ADN în scopuri medico-legale aparţine guvernului.” (extras din proces)
 
 Concluzia contraexpertizei efectuate în Anglia cu tehnici foarte precise este irefutabilă. În termenii geneticii, această situaţie se numeşte „excludere”. „Când afirm că acuzatul nu este implicat în conceperea acestui fetus, declară doctorul Wall, ceea ce vreau să spun este că nu există nici o infimă posibilitate, nici măcar cu o probabilitate infinitezimală, ca el să fie tatăl.”
 
Deoarece rapoartele celor două expertize sunt atât de diferite, dr. Wall a propus o a treia expertiză. Dar Curtea nu a dat curs acestei cereri. Curtea a declarat în cele din urmă: „Martorul nr. 49 al apărării, doctorul Wall, citat şi plătit de către apărare, este orientat ferm în favoarea acuzatului şi în consecinţă atât mărturia sa, cât şi raportul de expertiză D89 trebuie respinse.” (extras din Decizia Curţii)
 
În perioada anchetei au fost zeci de cazuri de persoane torturate şi bătute până la pierderea cunoştinţei pentru a depune mărturie împotriva lui Swami Premananda. Unul din multele exemple este cel al lui Sam Perera, un tânăr de 28 de ani care se ocupa de filmări  în ashram. El povesteşte cum a fost aproape omorât în bătaie ca să declare că a realizat filme porno acolo. Povestește de asemeni cum poliţiştii fabricau în faţa lui dovezi fotografice, decupând diverse imagini pentru a realiza colaje cu Swami Premananda împreună cu diferite femei, în posturi compromiţătoare. Sam a fost torturat pentru a declara că el a realizat acele fotografii şi că erau autentice. Deşi a fost aproape omorât în bătaie, el nu a semnat nici o declaraţie.
 
Acuzaţia privind uciderea lui Ravi, un tânăr sri-lankez, a apărut în 2005. Procurorii au afirmat că acest tânăr era perfect sănătos, deşi aproape toată viaţa el fusese internat în diverse spitale psihiatrice, diagnosticat ca suferind de schizofrenie, şi lua o cantitate mare de medicamente psihotrope. Primit în ashram la insistenţele părinţilor săi, el a murit în17 aprilie 1991, ca urmare a unei infecţii, dar acuzarea a afirmat, în 2005, că tânărul a fost ucis pentru că descoperise faptul că fetele din ashram erau sistematic violate. Judecătoarea a refuzat să ia în considerare documentele medicale, iar martorul care a dat declaraţii privind această crimă nu era în localitate la momentul respectiv.
 
 Răstălmăcirea mărturiilor apărării
 
În timpul audierii martorilor judecătorul a dictat grefierului exact contrariul mărturiilor depuse pentru apărare. Occidentalii, ca de exemplu soţii Renee şi Xavier van Bambeke, discipoli ai lui Swami Premananda, care au venit în India pentru a depune mărturie, au fost şocaţi de modul de desfăşurare al procesului. Deşi ei făceau anumite declaraţii, judecătoarea interpreta afirmaţiile lor exact pe dos şi cerea grefierului să noteze lucruri pe care ei nu le declaraseră niciodată.
 
Mai mult de 60 de mărturii ale apărării au fost respinse pe motiv că „sunt în favoarea apărării”, dar în schimb au fost acceptate mărturiile obținute prin tortură  în vederea fabricării de probe pentru acuzare.
„ Poliţiştii, autori ai crimelor, în loc să fie condamnaţi, au fost felicitaţi şi promovaţi. Onoarea justiţiei indiene este pentru totdeauna pătată”, spune maestrul Jethmalani.

Susținerea primei sentințe până la capăt
 
După primul proces încheiat în 1997 la Puddukkotai urmează un recurs la Înalta Curte din Chennai care s-a încheiat în 2002 (cu menţinerea sentinţei) şi apoi un al doilea recurs la Curtea Supremă în 5 aprilie 2005. Fiecare proces a fost o bătaie de joc.

Atuci când a primit sentința Swami Premananda a părut neperturbat și a declarat că: „Adevărul va triumfa în cele din urmă”. El și-a continuat din închisoare munca sa de Ghid Spiritual. În ciuda acestei decizii judecătorești activitățile din ashramul său au continuat și chiar s-au diversificat an de an iar multe alte centre noi au apărut în toată lumea.

La data de 5 februarie 2009, Înalta Curte din Madras a respins o petiție „habeas corpus” (principiul ce asigură că un deținut poate fi eliberat dintr-o detenție ilegală, detenție care este lipsită de cauză sau dovezi suficiente) având în vedere recomandările judecătorului sesiuni de circumscripție asupra duratei condamnării și a deciziei anterioare a Curții Supreme de Justiție.
 
La 26 iunie 2010, Înalta Curte din Madras a acceptat petiția lui Swami Premananda, care solicita trei luni de eliberare condiționată pentru tratament medical.
 
Cei care cred în nevinovăția lui Swami Premananda mai speră ca adevărul să triumfe şi își doresc ca toate acestea să servească scoaterii la lumină a corupţiei şi disfuncţionalităţilor sistemelor actuale din India. Ei speră de asemenea ca revelarea adevărului despre acest caz să servească miilor de oameni aruncaţi în închisoare nevinovaţi, femeilor violate şi bătute de poliţie, pentru a se pune punct tuturor acestor practici.De asemeni ei își doresc ca să devină astfel imposibil ca cineva să fie arestat şi condamnat în India pentru simplul motiv că deranjează, sau că nu a votat pentru guvern, sau pentru că este un dalit(în afara castelor) sau pentru că a încercat să scrie un articol care nu este pe placul autorităţilor.

Swami Premananda a fost ținut în Închisoarea Centrală din Cuddalore până la 21 februarie 2011, când a murit de insuficienta hepatica acută. El a susținut până la moartea sa că este nevinovat.


 

Bibliografie:
Sri Premananda Official website
Premananda: Guru gets lifers for 13 rapes - The Times of India/April 5, 2005
Swami Premananda — an avatar imprisoned: "Truth will finally win"
The Story of the Case against Swami Premananda by Aruljothy Achyuthan
Swami Premananda - His life: http://www.vishvarupa.com/swami-sri-premananda.html
The Facts About the Criminal Case against Swami Premananda: http://www.justice-for-premananda.org/en/legal/facts/
Yogaesoteric: „DOSAR. Un caz zguduitor: incredibilul proces al lui Swami Premananda” http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4647
Wikipedia:Swami Premananda:http://en.wikipedia.org/wiki/Swami_Premananda_%28guru%29

/** test */